Poporul nostru apatrid s-a amuzat mereu. De proşti, de lideri sau partid, de Bulă sau evreu… Îmi amintesc acum cu drag, de când eram mai mică, de bancurile cu arţag din vechea Românică. Adun şi eu de unde pot şi vă trimit o pleaşcă: urzeli de râs sau de complot din timpul lui ‘nea Ceaşcă.
Sper că măcar v-am amuzat şi zâmbete culeg. Aştept şi critici şi un sfat, să am de un’ s-aleg.
