Luceafărul băsescian – varianta “Fetele lu’ tata”

A fost o dată ca în basm -
N-ar mai fi niciodată -,
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată

A două fete – cum să spui -
Crescute la ferestre,
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre…

Că-n toată tinereţea sa,
În pribegii navale
Cărase tone de cafea,
Blugi şi ţigări „nasoale”;

Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele,
Fără succesuri mari la prinţi,
Baroni ori beizadele;

Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru.

De-atât cărat din port in port
S-aducă de “detoate”,
Fu uns ministru de transport
În câteva mandate.

Avea tupeu, ambâţ, nărav,
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească.

Pe unde-a fost el – port ori post -
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viaţă-un rost
Iubitelor lui fete.

Veni-ntr-o zi un chitarist,
Luă fata cea mare,
Dar, vai, spectacolul fu trist:
Divorţ şi partajare.

C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia,
Dar l-au schimbat, tot către Nord,
C-o casă-n Mogoşoaia.

Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară,
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară.

Cert e ca fata de-mpărat,
Fără de soţ rămasă,
Îşi cumpără, cumva pe blat,
O şi mai scumpă casă…

În timpul ăsta, sora sa,
Mezina, cum se zice,
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice.

Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de… piţi-goi
De-i zice facultate.

Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante,
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele – aspirante.

Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri,
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de… modeluri.

Şi chiar cu bâlbe pe platou,
Trup zvelt, CV subţire,
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire.

Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina,
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina…

Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare,
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.

El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii,
Puse-ntr-o zi în cabinet
De-un Poker, cu confraţii.

Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una…
Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna!

Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână,
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună.

Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă înstelată
Pe care-odat’-i se-arăta
O stea cu chip de fată.

Avea un trup parcă sculptat,
Păr aburind reflexii,
Gură ce-ndeamnă la păcat,
Sâni împliniţi şi sexy.

Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama,
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama.

- Hai, vino-n cărţi, râvnită stea,
Prelinge-te pe masă,
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă.

De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele,
Dă-i dracului de pesedişti,
Fii mir inimii mele.

Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră.
Mie, Primarul General,
Să-mi fii tu consilieră.

(Şi mai şopti pierdut, la geam,
Cu ochii către astră)
-Aş da o ţară să te am
În Alianţa noastră!

Iar ea, din cercul ei bengos,
Răspunde-aşa, mieroasă:
– Aş da o fugă până jos,
Dar am cocoş acasă…

Şi, vai!, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte,
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte.

- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul,
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul.

Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama,
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama.

- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza!
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza.

Iar răpitoarea-i glăsuia,
Privind din cărţi complice:
– Dubleaza potul – ţara ta
Va fi tărâm ferice!

- Cadâna mea, de când te-aştept,
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept,
Să netezim asfaltul.

Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură,
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură.

Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vând… pe tine.

Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte;
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat – marinăreşte…

Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul,
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul

Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii,
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii,

Peste Parchet şi DNA,
Justiţie, Armată…
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată.

- O, steaua mea de căpătâi,
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi…
Că e pe interese!

Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine,
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri – nu puţine,

Tu mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază,
Aici la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează.

Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare,
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare

Pân-au luat-o la-ntrebări
În Parlament, ghiolbanii -
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii,

Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama:
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama

Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul,
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul

Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee,
Azi la Paris, mâine-n Vaslui,
Azi star, mâine femeie

Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine,
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine

Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare!

Veniţi la noi, dragi călători,
În mândrul Land of Choice,
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţi de Pleşcoi îs.

Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă.

Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici;
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici!

via Toni